Voi parasi orasul

Singura intr-o gradina intunecata

Printre banci brabusite pasesc.

Felinarul mai zambeste

Cu al sau umor ne-nteles.

Dupa colt o silueta ranjeste,

Intorcandu-mi capul nu mai este.

Poate ma mai asteapta cineva

Cu care o vorba as putea sa impart.

In urma mea strazi si cladiri pustii,

Totul e gol, e pierdut, e gri.

Doar densa ceata ma-nsoteste

Cu ai umbra neinfricata ma urmareste.

Intr-o zi o sa plec, o sa parasesc orasul

Las totul in urma mea, maine, maine plec.

Suflet pierdut

Peste orasul inghetat se lasa noaptea.

Un suflet pierdut in ganduri si amintiri is cauta linistea.

Plange in tacere.

Lacrimi cad in gol cum cade si necazul.

Iar ultima speranta vie se stinge incet.

Nimeni si nimic nu aude strigatul de ajutor.

Timpul s-a scurs, ceasul s-a oprit.

Luna se ascunde in intuneric.

Imbatranind rataceste intr-un univers indepartat.

Nu a ramas in urma dacat frigul de pe strada si linistea aducatoare de moarte.